Intrebari frecvente

De ce apar diferenţe între consumul indicat de contorul de branşament şi repartitoarele de costuri din apartamente?


1. Toleranţa contorului

Toţi producătorii mondiali de aparate de măsura certifică, în specificaţiile tehnice, existenţa unei toleranţe, care – în funcţie de tipul contorului şi de vechimea acestuia – poate ajunge până la +/- 5 %.

 

2. Sensibilitatea contorului?

În funcţie de sensibilitatea lor, contoarele se încadrează în 4 clase de precizie, de la A la D (D fiind cel mai performant). Prin sensibilitate se înţelege debitul minim de la care contorul va porni înregistrarea.

Exemplu : contorul de clasa A „porneşte” înregistrarea de la 60 l/oră, în timp ce contorul de clasa D porneşte de la 11,5 l/oră. Repartitoarele de costuri din apartamente sunt, în general, de clasa A sau B (Repartitoarele de costuri de clasă B care nu sunt montate perfect orizontal trec în clasa A) şi au un debit de pornire cuprins între 30 l/oră (clasa B) şi 60 l/oră (clasa A). Contorul de branşament al blocului este de clasa B, cu debit de pornire 30l/oră. Orice consum (dintr-un apartament) care este mai mic de 30 l/oră (sau 60 l/oră în cazul unui contor de clasa A) nu este înregistrat de repartitorul de costuri, dar, sumat cu altele de acelaşi tip, este înregistrat de contorul de branşament. „Diferenţele” în acest caz sunt foarte mari. Exemplu: o garnitură neetanşă la rezervorul WC determină o pierdere de 20 l/oră. Repartitorul de costuri din apartament nu-l înregistrează (deoarece porneşte de la 30 l/oră), dar contorul de branşament va înregistra, într-o lună, următorul consum: 20 l/oră x 24 ore/zi x 30 zile/lună = 14,4 mc/lună X nr. de garnituri neetanşe.

În cazul în care repartitoarele de costuri din apartamente sunt de aceeaşi clasă (sau de clasă superioară) cu a contorului de branşament, „diferenţele” pot să apară din simultaneitatea mai multor pierderi mici, neînregistrate de repartitoarele de costuri din apartamente, dar înregistrate de contorul de branşament. Exemplu: contorul de branşament al blocului (clasa B, debit de pornire de 30 l/oră), iar în apartamente există repartitoare de costuri de clasa D (debit de pornire de 11,5 l/oră). Dacă din cele 20 de apartamente dintr-o scară (cel puţin 40 de repartitoare de costuri) cel puţin patru au pierderi mici (de 8 l/oră), repartitoare de costur din apartamente nu vor înregistra acest consum (8 l/oră 30 l/oră – debitul minim de pornire al contorului de branşament). Va apărea astfel o „diferenţă” de 23 mc lunar!

 

3. Pierderile prin spărturi?

O pierdere apărută pe conductele din subsol este sesizabilă doar la o verificare efectuată de către un specialist. De asemenea, prezenţa apei în subsolul blocurilor este un indiciu al unei posibile pierderi. Deşi aceste cantităţi nu apar pe nici un contor de apartament, ele sunt înregistrate de contorul general!

 

4. Montare contor?

Pentru a se încadra în clasa de precizie, majoritatea repartitoarelor de costuri necesită un montaj perfect orizontal. De exemplu, un repartitor de costuri de clasa B care nu este montat perfect orizontal trece în clasa de precizie A, necesitând un debit de pornire de 2 ori mai mare! Rezultă, astfel, ca acest repartitor de costuri va înregistra o cantitate de apă mai mică decât cea real consumată. Bineînţeles că înregistrarea contorul de branşament (montat orizontal) va fi cea corectă, ceea ce va duce la o diferenţă aparent inexplicabilă!

 

5. Pe unde se mai duce apa?

Sunt frecvente cazurile în care, la subsolurile blocurilor, în boxele locatarilor exista câte un robinet de apă. Indiferent de scopul pentru care au fost realizate (pentru murături, pentru spălat maşina sau „ca să fie acolo”), aceste robinete reprezintă o nouă sursă generatoare de diferenţe. Plus ca, de cele mai multe ori, curg în voie, deoarece nu deranjează pe nimeni! Totuşi, acestea nu sunt altceva decât consumuri pe care apometrul general le înregistrează, consumuri care vor apărea apoi ca „inexplicabile”!

 

6. Suntem inventivi!

Deşi sunt greu de depistat, improvizaţiile realizate de locatari determină şi ele diferenţe notabile. Astfel, conductele de ocolire a contoarelor pot fi oricând o sursă de alimentare pentru o maşină de spălat rufe, un WC sau o chiuvetă. Bineînţeles că aceste consumuri nu sunt înregistrate, ceea ce va duce – din nou – la o diferenţă semnificativă!

 

7. De ce trebuie verificate apometrele?

Conform Listei Oficiale emise de Biroul Român de Metrologie Legală (B.R.M.L.) toate contoarele şi/sau repartitoarele de costuri trebuie verificate metrologic din 5 în 5 ani, pentru a evita funcţionarea lor eronată. Totodată, există posibilitatea ca, din diverse motive, mecanismele contoarelor şi/sau repartitoarele de costuri să se blocheze, astfel încât cantitatea de apă consumată să nu fie înregistrată de repartitorul de costuri din apartament. Acestea sunt doar două dintre motivele pentru care reprezentanţiicondominiului/ asociaţiei de proprietari trebuie să verifice periodic repartitoarele de costuri din apartamente. Se vor evita astfel numeroase probleme, deoarece aceste cantităţi nu apar pe nici un repartitor de costuri de apartament, dar sunt înregistrate de contorul de branşament!

 

8. Ce se întâmplă la unele condominii/asociaţii?

Pentru a diminua aceste „diferenţe” până la încadrarea în toleranţa de +/- 5% la debitul minim a contoarelor, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

  • repartitoarele de costuri din apartamente să fie de clasă superioară sau cel puţin egală cu cea a contorului de branşament;
  • montarea repartitoarele de costuri din apartament să respecte prescripţiile din cărţile tehnice emise de furnizori;
  • instalaţiile interioare din apartament să fie etanşe (robinete, garnituri, rezervor WC etc.);
  • instalaţiile interioare din subsol şi coloanele principale să nu prezinte pierderi;
  • să nu existe consumatori necontorizaţi;
  • toate repartitoarele de costuri să fie sigilate;
  • citirea repartitoarele de costuri din apartamente să se facă în acelaşi timp cu citirea contorului de branşament.

9 . Cum se calculează pierderile existente pe reţeaua interioară de alimentare cu apă atât în cadrul asociaţiilor de locatari cât şi în cazul consumatorilor casnici?
Modul de împărţire a pierderilor existente pe reţeaua interioară a imobilelor este stabilit de către adunarea generală a locatarilor. În cazul în care un imobil aparţine mai multor proprietari şi care nu sunt constituiţi în asociaţii de proprietari, iar imobilul are un singur branşament, contractul se încheie cu unul din proprietari, acesta asumându-şi obligaţia repartizării consumului facturat tuturor co-locatarilor, să colecteze contravaloarea serviciilor prestate şi să achite valoarea facturii la termenul legal. Este de reţinut că repartizarea internă a consumurilor şi diferenţelor se face în funcţie de hotărârea majorităţii locatarilor /proprietarilor cu menţiunea că reprezentantul legal al acestora trebuie să avizeze, în scris, operatorul prestator de servicii despre decizia majorităţii locatarilor /proprietarilor.

 

 

10 . Cum putem afla dacă avem pierderi de apă?
Pierderile de apă pot fi constatate după ce, în urma citirii contorului de branşament se depistează un consum de apă nejustificat de mare. În acest caz, închidem toate punctele de consum din imobilul alimentat prin acel contor de branşament şi, dacă contorul de branşament încă înregistrează un consum înseamnă că undeva, pe reţeaua interioară a imobilului, există o pierdere. Nu ne rămâne decât să identificăm locul din reţeaua interioară unde se pierde apa.

 

11. Cum se calculează cantitatea de apă uzată menajeră pentru consumatorii necontorizaţi?
Cantitatea de apă uzată evacuată de utilizatori se va calcula ca 100% din apa consumată. Fac excepţie utilizatorii la care specificul activităţilor face ca o cantitate de apă să rămână înglobată în produsul finit, caz în care debitul de apă uzată evacuată se va stabili prin măsurarea acestuia sau pe baza unui breviar de calcul întocmit de utilizator şi însuşit de operator. Utilizatorii care se alimentează din surse proprii şi care evacuează apa uzată în reţeaua publică de canalizare vor achita contravaloarea acesteia în baza contractului încheiat cu operatorul.
12. Cum se calculează cantitatea de apă potabilă consumată în cazul unui contor de branşament defect?

În cazul în care, în urma expertizei metrologice, efectuată de reprezentanţii BRML, contorul de branşament a fost declarat „ Necorespunzător” cantitatea de apă potabilă ce se va factura se va calcula ca medie a consumului de apă potabilă înregistrat în ultimele 3 luni consecutive în care contorul a funcţionat fără suspiciuni de înregistrări eronate.

 

13. Care este aparatul de măsură a serviciilor prestate şi când se verifică acesta?

 

Aparatul de măsură care stă la baza facturării serviciilor prestate este contorul de branşament montat într-un cămin de apometru amplasat la limita de proprietate a utilizatorului, fiind ultima componentă a reţelei publice, în sensul de curgere a apei potabile. Orice utilizator are dreptul la un aparat de măsurare a consumului pe branşamentul său.

Contoarele de branşament sunt instalate şi întreţinute de către operatorul/prestatorul serviciului public de alimentare cu apă. Contorul de branşament trebuie să fie uşor accesibil în orice moment pentru personalul operatorului.

Verificarea exactităţii indicaţiilor contorului de branşament se face ca obligaţie legală a operatorului/prestatorului sau la solicitarea scrisă a utilizatorului. În caz de înlocuire a contorului de branşament din iniţiativa operatorului, utilizatorul va fi invitat să asiste la operaţiunea de înlocuire şi de înregistrare a indexului vechi şi a indexului de pornire al noului contor. În cazul în care utilizatorul nu participă la efectuarea înlocuirii la data şi la ora anunţate, operatorul va înregistra aceste date şi le va comunica utilizatorului fie prin factura imediat următoare fie în scris, la solicitare expresă .

Utilizatorul are dreptul să ceară în orice moment verificarea exactităţii indicaţiilor contorului de apă. Verificarea exactităţii indicaţiilor contorului de apă se face de către delegatul B.R.M.L. numai pe standuri de verificare autorizate, care aparţin unui agent economic autorizat, agreat atât de operator, cât şi de utilizator.

Costurile verificării se suportă după cum urmează: de către operator dacă sesizarea s-a dovedit a fi întemeiată, de către utilizator dacă sesizarea s-a dovedit a fi neîntemeiată.

 

14. În ce condiţii unui abonat al serviciilor SC Aquacaraş SA i se percep majorări pentru întârziere la plata facturii?

Conform legislaţiei în vigoare (Legea nr, 241, art. 30), alin. 3 şi 4, “utilizatorii au obligaţia să achite contravaloarea facturilor reprezentând serviciile primite, respectiv utilităţile furnizate, în termen de 15 de zile calendaristice de la data emiterii facturii, Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenţei atrage după sine atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligaţiilor faţă de bugetul de stat; valoarea maximă a acestora nu poate depăşi cuantumul debitului şi se constituie venit al operatorului”.

 

15. Cu cine se încheie contractul de branşare/racordare? Pot fi încheiate mai multe contracte pentru acelaşi imobil cu un singur proprietar?

Conform Regulamentului pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare, aprobat prin Hotărârea Consiliului Judeţean nr. 119/21 aprilie 2009, contractul de branşare/racordare şi utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare se încheie numai cu proprietarul imobilului sau terenului (persoană fizică sau juridică) sau cu un împuternicit al proprietarului. Nu pot exista mai multe contracte la acelaşi imobil care aparţine unui singur proprietar.

 

16. Ce este contractul de vidanjare, de ce este obligatorie încheierea acestui contract?

Contractul de vidanjare este un document oficial încheiat între SC Aquacaraş SA şi utilizator. În baza acestui document, la cererea solicitantului, SC Aquacaraş SA efectuează, contracost, operaţiunea de vidanjare. Un astfel de document este obligatoriu a se încheia întrucât în zonele unde nu există reţea stradală de canalizare trebuie neapărat ca fosele septice ale utilizatorilor serviciului de furnizare a apei să fie vidanjate periodic pentru a împiedica deversarea reziduurilor în pânza freatică, lucru care ar conduce la grave accidente ecologice cu impact negativ asupra întregii comunităţi a unei localităţi.

17. Cum se procedează în cazul în care un imobil este vândut şi noul proprietar doreşte să încheie contract cu SC Aquacaraş SA?

Dacă persoana care vinde este o persoană fizică şi cumpărătorul de asemenea, contractul se încheie cu noul proprietar numai după ce debitul existent pe vechiul contract a fost achitat în totalitate şi dacă condiţiile de furnizare a serviciilor rămân aceleaşi. În situaţia în care se impune o redimensionare a branşamentului, noul proprietar va trebui ca înainte de încheierea contractului să obţină un aviz eliberat de SC Aquacaraş SA. În situaţia în care cumpărătorul este o persoană juridică este necesar ca, înainte de semnarea noului contract, acesta să obţină un aviz din partea SC Aquacaraş SA. După obţinerea acestui aviz şi achitarea integrală a debitului de pe vechiul contract, poate fi încheiat contractul cu noul proprietar. Dacă fostul utilizator era chiriaş în spaţiul respectiv, proprietarul spaţiului este răspunzător, în solidar cu fostul chiriaş asupra sumelor datorate de către acesta.

18. Care este limita de proprietate dintre reţelele patrimoniului public şi cel privat?
Delimitarea dintre reţeaua publică de distribuţie şi instalaţia interioară a utilizatorului se face prin contorul de branşament, care este ultima componentă a reţelei publice de distribuţie. În cazul când branşamentul nu este încă contorizat, sau în situaţia în care contorul este amplasat la subsolul condominiului, punctul de delimitare între reţeaua operatorului şi cea a utilizatorului va fi stabilit conform art. 2.29 din Regulamentul pentru furnizare servicii de apă şi canalizare. Branşamentul până la contor, inclusiv căminul de branşament şi contorul, aparţine reţelei publice de distribuţie a apei, indiferent de modul de finanţare a realizării acestuia.

 

19. Cine răspunde de modul cum este executată şi întreţinută reţeaua interioară de apă şi canalizare?

 

Execuţia, exploatarea şi întreţinerea reţelelor interioare de apă şi canalizare este atributul exclusiv al proprietarului imobilului. SC Aquacaraş SA nu intervine în execuţia, întreţinerea şi exploatarea reţelelor interioare decât pe bază de comandă, contra cost, sub formă de pretare servicii.

20. Ce este principiul ” Poluatorul plăteşte”?

Principiul poluatorul plăteşte a fost enunţat pentru primă oară în Declararaţia Consiliului Europei din 1968 şi a fost reluat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică în 1972. De asemenea, se regăseşte în Declaraţia de la Rio din 1992 şi este expres prevăzut de art. 3 lit d) din Legea protecţiei mediului nr. 137/1995.

Principiul poluatorul plăteşte (PPP) este una din pietrele de temelie ale politicii de mediu atât în UE, cât si în România. Principiul „poluatorul plăteşte” este unul din principiile politicii de mediu comunitare (articolul 174 din Tratatul CE) şi se aplică pe întreg teritoriul european.

Principiul “poluatorul plăteşte” exprimă ideea că cel ce poluează va suporta rigorile legii şi impune obligaţia ca poluatorul să suporte cheltuielile pentru realizarea măsurilor de prevenire a poluării sau să plătească pentru pagubele provocate de poluare. În sens larg, conţinutul acestei reguli generale presupune că orice cheltuieli legate de poluare (repararea prejudiciului ecologic, cheltuielile legate de diminuarea efectelor poluării şi cheltuielile de prevenire a poluării) trebuie să fie suportate de cel care cauzează poluarea. În conformitate cu Directiva cadru privind apa (2000/60/CE) a Parlamentului European şi a Consiliului, „statele membre vor lua în considerare principiul recuperării costurilor pentru serviciile de apă, inclusiv costurile de mediu şi ale resurselor, în conformitate în special cu principiul „poluatorul plăteşte”” (articolul 9).

 

21. Ce condiţii trebuie să respecte apele uzate descărcate în reţeaua de canalizare?

Evacuarea apelor uzate în reţelele de canalizare ale municipiului este permisă numai cu respectarea legislaţiei şi normativelor în vigoare, având siguranţa că:

- nu se degradează construcţiile şi instalaţiile reţelelor de canalizare şi ale Staţiei de epurare;

- nu se diminuează capacitatea de transport a canalelor prin depuneri sau obturări;

- nu se aduc prejudicii igienei şi sănătăţii publice sau personalului de exploatare;

- nu se perturbă procesele de epurare din Staţia de epurare şi/sau nu se diminuează capacitatea acesteia;

- nu se creează pericol de explozie;

- nu se afectează calitatea apelor uzate şi meteorice din sistemul public de canalizare.

 

Apele uzate evacuate în reţelele de canalizare sau direct în staţiile de epurare nu trebuie să conţină:

- materii în suspensie care pot genera depuneri, care se pot solidifica şi obtura secţiunea canalelor; suspensii dure şi abrazive (pulberi metalice, granule de roci) care pot provoca erodarea canalelor; păcură, uleiuri, grăsimi care prin aderenţă pot crea depuneri pe pereţi şi obturări ale canalelor

- substanţe care pot stânjeni exploatarea normală a canalelor şi Staţiei de epurare, sau care

împreună cu aerul formează amestecuri explozive

- substanţe toxice sau nocive

- substanţe cu grad ridicat de periculozitate: metale grele, compuşi organici halogenaţi sau cu fosfor, substanţe chimice folosite la prelucrarea lemnului, a materialelor textile, a pieilor etc.

- substanţe care în amestec cu apa sau aerul pot degaja mirosuri care poluează mediul

- substanţe colorante care pot modifica culoarea receptorului natural la deversarea apelor epurate

- substanţe inhibitoare ale procesului de epurare

- substanţe organice greu biodegradabile etc.

22. Ce înseamnă ” deversări industriale”?

“Deversările industriale” sunt definite ca şi ape uzate de proces dar nu cele deversate de instituţii cum ar fi şcoli, birouri, etc. pentru că acestea sunt de provenienţă “menajeră”.

Apele uzate industriale deversate în reţeaua de canalizare sunt controlate prin intermediul unui contract între agentul economic industrial si Aquacaras. În cazul unor agenti industriali din Resita aceste ape uzate industriale de proces sunt tratate local si descarcate direct în emisar.

 

23. Care sunt reglementările legale aplicabile?

Principalele directive ale UE şi reglementările naţionale referitoare la controlul şi tratarea deversărilor industriale sunt:

- Directiva UE 91/271/EEC – privind epurarea apelor uzate urbane (Directiva Epurare Ape Uzate Urbane, DEAUU)

- Decizia guvernamentala Nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind conditiile cerute pentru evacuarea apelor uzate în mediul acvatic care este o adaptare a directivei UE 91/271/EEC

- Normativul Tehnic român NTPA 001/2002 – privind stabilirea limitelor de încarcare cu poluanti a apelor uzate industriale si orasenesti la evacuarea în receptorii naturali

- Normativul Tehnic român NTPA 002/2002 privind conditiile de evacuare a apelor uzate în retelele de canalizare ale localitatilor si în statiile de epurare

- Normativul Tehnic român NTPA 011/2002 – privind colectarea, epurarea si evacuarea apelor uzate în retelele de canalizare ale localitatilor

PDF24    Send article as PDF